A preda fotografia. Cum se poate învăţa fotografia?

Pentru mine - este magic. Ma ajut si ajut sa ramana magic si pentru cei care se apropie pentru a afla. Magia a aparut atunci cand gestul fotografic s-a transformat in intrebare, urmata de cautarea unui raspuns. Si au aparut o multime de raspunsuri. Paradoxal, afirm faptul ca fotografia nu se poate invata de la altcineva decat de la tine insuti, prin tine. Cu toate acestea, am creat un curs de fotografie urbana&street. 

Ca lector, fotograful ar trebui sa fie constient ca nu ii ipoate invata pe altii, dar, cu siguranta, ii poate inspira, ii poate ajuta sa creada in ei, sa creada ca pot. Asa cum, simetric, cei care decid sa afle despre fotografie ar trebui sa fie constienti sa nu ceara sa fie invatati. Exista situatii cadru, dar niciodata doua scene identice sau previzibile pe lumea asta. Fotografia este o cale pur personala. 

Nu ma pot duce la Nichita Stanescu sa-i solicit sa ma invete sa fac poezie, in niciun caz ca el. Il pot citi si ma pot lasa inspirat. Apoi ma pot descoperi pe mine. Aflarea fotografiei este un efort pur personal. Asta nu trebuie sa induca un "autism". Trebuie sa ne dorim sa aflam, sa evoluam. Efortul este al meu ca invatacel si nu transferat celui la care ma duc sa aflu. Si nu, cheia nu sta in manuirea perfecta a setarilor aparatului, ci in buna armonizare a viziunii fotografice cu trairile interioare. Si nu, workshopul pe banda rulanta nu e un mediu de invatare real. Socializarea nu induce invatare, trateaza doar frica de a fi singur cu aparatul. Si nici pe aceea complet. Si atunci e mai bine sa-l lasi deoparte.

De la un curs de fotografie nu ar trebui sa cer sa fiu invatat fotografie, ci sa aflu ceva despre mine. Asa cred ca merita structurata o comunicare menita sa transfere idei intre parteneri de dialog. Nu e nimic mai trist decat invatacelul care asteapta totul de-a gata, decat un curs despre tehnica fotografica si care promite invatarea deplina a fotografiei. Nu e nimic mai trist decat fotograful care nu stie sa-si comunice crezul, stiinta, pasiunea, care tine la secretele lui ca si cand tocmai a inventat roata sau focul. 

De aceea mediul de invatare fotografica in Romania e trist. In masa, se comunica inadecvat, ocolind teme reale de reflectie, facand abstractie de esenta, abordand teme facile, in zece pasi.

Desigur, e laudabil ca exista o “piata” a invatarii de fotografie, in plina formare, in plin proces de segregare a elementelor purtatoare de valori, a conturarii unor metode de predare si de lucru. Exista pasi valorosi care ajuta, fara indoiala, devenirea a ceea ne dorim sa fie fotografia romaneasca.

Predarea fotografiei ramane, in cele din urma, tot un exercitiu de sinceritate in fata celui care vine deschis sa invete si care merita sa fie instruit cum sa o afle.

Cred sincer ca fotografia se invata in fapt singur. Este un gest pe care ti-l acorzi, o placere pe care ti-o satisfaci, o cautare care iti apartine. Poate suna brutal aceste cuvinte. Ele sunt doar sincere si nu este vina nimanui pentru crezul meu. La fel de intens cred ca este extraordinar de util sa te uiti imprejur, sa capeti repere care sa te ajute sa te inscrii in lumea fotografica in care incerci sa existi. Iar pentru asta, intalnirile cu alti fotografi ar trebui sa genereze experiente utile pentru toata lumea. Dezbaterea, aflarea ideilor celorlalti, afirmarea propriilor pareri, meseria "furata" cu stil si sinceritate, impartasirea transparenta a unor cunostinte, intrarea in arena "leilor", toate acestea sunt gesturi care ajuta aflarea fotografiei.

De invatare te poti ocupa asadar singur, pentru inspiratie si aflari complementare, exista intalnirea cu fotografia si lumea ideilor celorlalti.

 Un workshop aduce laolalta toate aceste ipostaze, mizand pe incredere. Pe de o parte, increderea in onestitatea si deschiderea sincera a lectorilor, a celor care izvorasc idei. Nimeni nu inventeaza fotografia sau roata, astazi. Pasiunea naste pasiune si inspiratie. Pentru un lector, daca la capatul povestii exista de partea ascultatorilor zambet si o inspiratie care vibreaza in aer, tinta a fost atinsa.

          Asteptari avem cu totii. Uneori (daca nu cumva mereu) eliberea de asteptari poate curata relatia de comunicare. Vedem impreuna despre ce e vorba, tragem concluzii la sfarsit. Asteptarile insa pot motiva. Motivatia nascuta din pasiune nu are insa nevoie de carje. Castiga orice cursa si orice maraton, singura.

 Cursantii au asteptari. Mergi sa primesti o informatie, mergi sa devii mai intelept, mai destept, mai inalt, mai blond. Ideal cand la capatul cursului, simti un plus inauntru, simti ca te-ai imbogatit cu ceva. Raspunderea nu e in totalitate a lectorului, depinde si de urechi ce aud, cum asculta, ce inteleg, cum sedimenteaza informatia. Plecam de la ideea ca lectorul va livra o informatie premium.

Ce asteptari are un lector  de la cursantii sai ? Sa vina cu mintea libera, cu inima deschisa. Sa asimileze critic informatia, sa fie implicati, pretentiosi, curiosi. Sa puna cat mai multe intrebari. Sa dovedeasca folosirea corecta a timpului petrecut impreuna si a energiei investite. Sa uite faptul ca in fotografie conteaza doar tehnica sau ca subiectul se afla doar in fata aparatului. Sa nu intrebe la capatul unui curs despre emotie cum se seteaza aparatul ca sa capturezi imagini emotionante. Sa uite ce stiu deja si in acelasi timp sa fie critici. Sa creeze o relatie echilibrata si motivanta de comunicare. Sa fie pasionati de fotografie, sa fie sinceri.

In cele din urma, Fotografia nu este un gest obligatoriu. Ea nu trebuie sa fie captiva intr-o incapatanare oarba, in orgolii. Ea trebuie lasata sa se apropie. Cu blandete si cu pasiune. Lasata sa respire. Atunci cand ne inconjoara, fie ca o practicam, fie ca o privim, fie ca o invatam afland, avem o datorie in fata sa. Un exercitiu de sinceritate cu noi insine, cu privitorii. Calea cea mai scurta e cea mai dificila, dar cea degraba aducatoare de lumina. Acea lumina in care nimic nu mai pare trist. Suntem la inceput. Un perpetuu inceput, in calea aflarii unei constiinte fotografice demne si valoroase.

Haideti sa reflectam impreuna cum sa facem sa ne placa sa fim acolo si la capat sa simtim ca ne-a fost tuturor util. Ar trebui sa fie simplu. Cu incredere.

* fragmente din acest articol au fost publicate in revista PHOTOgraphia