Űber-cool granny

         Am aflat-o în parc. Se antrena. Cu ardoare, cu dedicare, trup şi suflet. Urmau cupele europene, mi s-a părut absolut normal să o vad acolo lucrând, studiind, tactici şi strategii, aprofundând jocul cu “balonul rotund”. Cu siguranţă un subiect pentru un cronicar sportiv cu vocaţie de poet.

      Levitând, balonul rotund devine uşor ca un fulg în mâinile sale. Traiectoria este exactă pentru un “slam-dunk” perfect. 

     Ture înainte şi înapoi, terenul de antrenament se dizolvă sub forţa concentrării. Spectatorii devin siluete inutile pentru un meci atât de mare! Startul este fără cusur, mingea nu are şanse să se îndepărteze, urmărirea e scurtă, pantofii uşori serie limitată transformă gravitaţia într-un aliat, asfaltul împinge campioana cu o forţa nevăzută, vitală.

        Hipsterul stă acum cuminte la degetul ei mic. “Űber-cool!” îşi spune el timid în barbă, fiind trimis la plimbare fără drept de apel. Să fii mai cool decât cel mai cool, asta trebuie să fie ceva foarte cool. Degajează dupa o serie de câteva mii de ţineri a mingei pe picior. Și asta doar pentru că mingea obosise şi s-a cerut degajată. Desprinderea de sol lasă lumea undeva în urmă.

       Mingea levitează. Este hipnotizată. Mişcarea şi dinamica ei nu mai au niciun secret. Este controlată total prin forşa privirii.  Docilă, îşi ascultă stăpânul.

     

        Câteva întinderi uşoare menite să aducă muşchii în forma optimă. Condiţia fizică perfecta este esenţială pentru victorie.

      

       Apar primii coechipieri. “Gata, incepem? Cu novicii ăştia jucăm?...” îşi spun ei amuzaţi, privind adversarul. De la un moment dat nu mai vorbim despre sport, vorbim despre artă. Echipa viitorului se pregăteşte de o nouă victorie, cu sânge rece, fara trac, relaxat.  Űber-cool!