Povestile iernii

             Iarna aceasta a inceput tumultuos, atat afara cat si pe dinlauntru, de la prima ninsoare si pana la primul sarut. 
             Ar fi trebuit sa fie o vacanta linistita.

             Va prezint aici o suma de ganduri, imagini si linkuri consistente, foarte recente.

        Iarna in Bucuresti. Ne asteptam sa ne surprinda, mereu. Un alt paradox tipic, adaugat peste atatea altele. Si iat-o, in toata splendoarea ei. Ca pieton, nu ai mai iesi din casa. Ca sofer, nici atat. Iata insa ca fotograful afla in venirea tumultoasa a iernii urbane un pretext numai bun de a deveni explorator printre nameti.  Cand toata lumea sta in casa, cineva trebuie sa vada ce se mai intampla pe afara.

O galerie de imagini pe care am alcatuit-o la Mediafax Zoom prezinta pe larg intamplarile primei zapezi serioase.

Ar fi bine insa sa priviti si o galerie cu Bucurestiul zilnic, tot la Mediafax. 

Si un text interesant despre fotografie si emotie.

Nebunia a inceput aici. Cand iarna devine virala, dragostea invinge :) Apoi a fost si un interviu simpatic :)

Am aflat zilele acestea un alt Bucuresti. Cel de sub zapezi e bine multumit, cu caniculele si traficul lui zilnic. Cel de peste zapezi e linistit, te lasa sa te asculti, marea alba curata totul, si praf si sentimente. Navighezi prin ninsoare si descoperi o alta realitate cotidiana care aduce cu ea o noua stare. Cei cativa oameni pe care ii intalnesti iti devin natural interlocutori. Desi vremea e critica spre portocaliu, conform codului anuntat la televizor, cei cativa oameni intalniti pe strada au ceva din familiaritatea si naturaletea unui om de la munte pentru care zapada e un mediu natural de actiune. Un spirit pozitiv de comuniune pluteste peste albul viscolit, troienit. Masinile sunt captive, oamenii din case, la fel. 

 Imaginea aceasta a adus cu sine o surpriza placuta. A urmat apoi un alt interviu, mai larg, filmat, pe teme fotografice si care zic eu ca poate fi interesant de urmarit. 

Iarna aceasta, cei de afara, cei care se aventureaza sau cei care ies pur si simplu sa dea zapada sunt parca plamaditi altfel, sunt oamenii de care imi e dor sa-i intalnesc in fiecare zi in oras, cu fiecare pas atunci cand merg pe strada. Atunci cand caut si caut neobosit privirea celor pe langa care trec si care tintesc obligatoriu in jos, captivi in telefoane destepte sau ipoduri. Acei oameni care se simt atat de singuri printre oameni, intr-un oras plin cu straini care merg fara directie. Acum in sfarsit e altfel. Ne intalnim si vorbim, dau politicos binete si aflu o poveste. Schimbam un gand bun si mergem mai departe, printre nameti. 

Am parcurs centrul Bucurestiului in ture foto multiple, cautand sa descopar, sa descarc o senzatie acuta de nevoie de explorare. Imaginile prezinta secvente de pe bd. Mihalache, Piata Victoriei, Magheru, Ateneu, Cismigiu, Centrul Vechi, calea Victoriei, cursul Dambovitei, Piata Unirii, zona Armeneasca.  Bucurestiul pe care il strabat la pas in fiecare zi isi arata astazi o noua infatisare. Nu-mi e dor niciodata de iarna dar imi e dor de starea pe care o aduce si care transforma orasul si oamenii, in aceasta perioada. Din fericire am aflat ceea ce cautam, realizand peste 3500 de imagini realizate cateodata fara sa mai vad prin vizor, fara sa-mi mai simt degetele dar cu caldura in zambet si in spirit.

Zapada a adus o experienta emotionala neasteptata. Frig? Alunecus? Zapada in pantofi? Ud de 5 ore? Si ce daca? Senzatiile fizice raman undeva ca un ecou stins in fata minunii albe.

 Recapitulez aici linkurile :

http://zoom.mediafax.ro/nature/zile-de-iarna-in-bucuresti-11987761

http://zoom.mediafax.ro/travel/puzzle-bucurestean-11035909

http://iqool.ro/despre-fotografie-si-suflet-interviu-cu-vlad-eftenie/

http://adevarul.ro/tech/internet/vlad-eftenie-nominalizat-sony-world-photography--8_52f3768bc7b855ff561f1dff/index.html

http://www.igloo.ro/articole/48-de-pasi-cu-vlad-eftenie/

http://adevarul.ro/tech/gadget/vlad-eftenie-fotografie1_52f0ca97c7b855ff56102cef/index.html

http://www.gandul.info/magazin/cine-este-vlad-eftenie-romanul-ajuns-in-finala-concursului-fotografic-sony-world-photography-12022380

http://ro.stiri.yahoo.com/%C3%AEndr%C4%83gosti%C5%A3ii-pe-magheru-fotografia-care-primit-peste-6-204827716.html 

http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Timp+liber/Stiri/Indragostitii+de+pe+Magheru+Fotografia+care+a+primit+peste+6+500 

 

bonus track: povestea de la blanarie :)

http://www.colturidebucuresti.net/vlad-eftenie-la-blanarie

Puzzled Bucharest - o nouă expoziţie concept "take away"

        Un eveniment organizat în cadrul Anualei de Arhitectură Bucureşti, 2013

   Gazda evenimentului: Alchemia, centru pentru arte contemporane, Calea Moşilor 95, Bucureşti, www.alchemia.ro

         Comunicat

         Puzzled Bucharest

         Oraşul este alcătuit dintr-o infinitate de planuri, vizibile şi invizibile. Fotografia descompune realitatea în părţi mai mici, fiecare parte păstrând caracteristicile întregului. Nu întotdeauna privirea ansamblului poate ajuta privitorul sa parcurgă fluent ceea ce pare a fi real. Ca şi în viaţa cotidiană, coerenţa şi sensul global pot scăpa sub influenţa contradicţiilor sau paradoxurilor din prim plan. 

       Uneori este necesară o dezasamblare completă a sistemului pentru a putea ajunge la esenţă. Astfel, puzzle-ul fotografic bucureştean propus prin această expoziţie este alcătuit din imagini care nasc sens local, la o scară mică. Puterea detaliului aduce cu sine poveştile unei viziuni asumate fotografic. Poezia urbană este ingredientul subtil care străbate transversal ansamblul, oferind sensuri care ghidează privitorul prin realitatea cotidiană, oferindu-i noi repere.

        Expoziţia-concept propune din nou o experienţă a interacţiunii : fotografiile sunt asamblate pe simeză sub forma unui pattern, vizititatorii putându-şi însuşi imaginile preferate. Puzzle-ul capătă astfel mereu o nouă materialitate, până la epuizarea sa.

        Vernisajul expoziţiei va avea loc vineri, 28 iunie, orele 18.30 la Alchemia, Calea Moşilor nr. 95, Bucureşti.  

Contact: Filiala Teritorială Bucureşti a Ordinului Arhitecţilor din România,

              http://www.oar-bucuresti.ro

             Alchemia – centru pentru arte contemporane,

             http://alchemia.ro/

             Vlad Eftenie,

              http://veftenie.blogspot.ro, veftenie@hotmail.com

Űber-cool granny

         Am aflat-o în parc. Se antrena. Cu ardoare, cu dedicare, trup şi suflet. Urmau cupele europene, mi s-a părut absolut normal să o vad acolo lucrând, studiind, tactici şi strategii, aprofundând jocul cu “balonul rotund”. Cu siguranţă un subiect pentru un cronicar sportiv cu vocaţie de poet.

      Levitând, balonul rotund devine uşor ca un fulg în mâinile sale. Traiectoria este exactă pentru un “slam-dunk” perfect. 

     Ture înainte şi înapoi, terenul de antrenament se dizolvă sub forţa concentrării. Spectatorii devin siluete inutile pentru un meci atât de mare! Startul este fără cusur, mingea nu are şanse să se îndepărteze, urmărirea e scurtă, pantofii uşori serie limitată transformă gravitaţia într-un aliat, asfaltul împinge campioana cu o forţa nevăzută, vitală.

        Hipsterul stă acum cuminte la degetul ei mic. “Űber-cool!” îşi spune el timid în barbă, fiind trimis la plimbare fără drept de apel. Să fii mai cool decât cel mai cool, asta trebuie să fie ceva foarte cool. Degajează dupa o serie de câteva mii de ţineri a mingei pe picior. Și asta doar pentru că mingea obosise şi s-a cerut degajată. Desprinderea de sol lasă lumea undeva în urmă.

       Mingea levitează. Este hipnotizată. Mişcarea şi dinamica ei nu mai au niciun secret. Este controlată total prin forşa privirii.  Docilă, îşi ascultă stăpânul.

     

        Câteva întinderi uşoare menite să aducă muşchii în forma optimă. Condiţia fizică perfecta este esenţială pentru victorie.

      

       Apar primii coechipieri. “Gata, incepem? Cu novicii ăştia jucăm?...” îşi spun ei amuzaţi, privind adversarul. De la un moment dat nu mai vorbim despre sport, vorbim despre artă. Echipa viitorului se pregăteşte de o nouă victorie, cu sânge rece, fara trac, relaxat.  Űber-cool!

Iminent – povestea unui cadru

        Imaginea prezentată sub numele “Iminent” este produsul unui concurs de împrejurări şi strategii de abordare ale situaţiei fotografiate, aplicate spontan. Spontaneitatea a ceea ce numim “moment de graţie”, imprevizibilul nu permite în general studiul prealabil al unei situaţii, cadrele de stradă în general fiind supuse unor reacţii imediate,  mai puţin premeditate, construite. 

          Povestea este simplă: pe înserat, într-o sâmbătă, mă întorceam fără tragere de inimă dintr-o tură foto care nu adusese vreun rezultat notabil, în zona parcului Carol din Bucureşti. Întâmplarea a făcut să aleg un traseu care a intersectat o zonă de socializare a locuitorilor acelei străzi, o mică piaţetă în formă de triunghi de pe calea Şerban Vodă şi care are în centrul său o benzinărie dezafectată. Am remarcat cu coada ochiului grupurile pestriţe şi buna lor dispoziţie, privirile fiind atrase magnetic de personajul în pardesiu care se sprijinea de unul dintre gardurile joase ale benzinăriei. De jur-imprejur, grupuri-grupuri desenau o comunitate închegată. Ce loc bun pentru un reportaj! Câteva calcule scurte. Mi-am dat seama ca dacă aş încerca să pozez acel personaj voi fi imediat perceput ca un factor intruziv asa ca mi-am continuat drumul agale, neavînd intenţia de a-mi asuma vreun risc inutil, în mijlocul acelei comunităţi. Oboseala zilei petrecute într-o plimbare continuă nu-mi oferea energia vreunei posibile negocieri.

       Tot întâmplarea a făcut ca, ieşit fiind aproape din acel perimetru, să mă aud strigat din spate de unul dintre băieţii de acolo :  “Hei, băiatu’, tu nu m-ai pozat astă vară la sala de forţă? Fă-ne o poză, frate, că suntem îmbracaţi de mall!”. E adevărat, tot în zona Carol, în vara care trecuse de luni bune, am pozat în faţa unei săli de forţă (şi din proprie iniţiativă), un băietan care îşi etala pectoralii lucraţi. Ştiam că factorul cultural nu va determina o reacţie negativă din partea lui, tot ce ţine de punerea în evidenţa a unor calităţi fiind în general un subiect pozitiv de comunicare, în orice context uman. Acum m-a recunoscut şi cererea lui s-a transformat în “paşaportul” de intrare, deschizându-mi astfel terenul pentru a poza acel personaj misterios, cu pardesiu. 

Experienţa ulterioară mi-a arătat (acest fapt a constituit pentru mine una dintre primele lecţii de abordare a unei situaţii cu potenţial dificil) că într-o comunitate închisă – dacă iţi afirmi dorinţa de a fotografia, poţi fi perceput negativ, ca o posibilă ameninţare a intimităţii unor secrete. Dacă însă treci pur şi simplu şi eşti reperat neutru, neavând nicio intenţie, aparatul foto poate deschide singur pofta celor prezenţi de fi pozaţi, invitaţia neîntârziind în cele mai multe cazuri – ceea ce poate asigura accesul şi succesul acţiunii. Aceste detalii pot sta generic sub denumirea de “strategie de acces” (care a funcţionat cu brio în cele mai multe cazuri, ulterioare).

        Aşadar, sub pretextul că îi pozez pe băieţii “îmbrăcaţi de mall”, m-am deplasat si m-am apropiat de personajul misterios, invocând căutarea unui unghi cât mai favorabil.  I-am pozat pe băieţi, fără să fiu interesat de rezultat – lumină nu mai era aproape deloc (aproape se înnoptase), în aparat aveam un film Tri-x 400, timpul de expunere era prea lung pentru a obţine ceva lizibil. Am mai tras un cadru cu personajul meu, căutând unghiul cel mai bun dar fiind conştient că e încă un cadru de sacrificiu.

În sfârşit, la a treia încercare, m-am amplasat aproape de el, am comutat în focalizare manuală (autofocalizarea era deja imposibil de folosit în acea lumină), am întrezărit în vizor timpul de expunere de ¼ secunde (lung, pentru o priză sigură din mână), mi-am ţinut respiraţia şi am declanşat. Nu am ştiut dacă va reuşi sau nu cadrul, am tras mai mult pentru a avea liniştea că am declanşat, fără să trec pe lânga acel cadru dorit încă de la traversarea zonei. Şansa a făcut ca imaginea să fie corectă, cu un rezultat imprevizibil, timpul acela lung de expunere aducând cu sine o stare ambiguă, indusă prin mişcarea celorlalte personaje.

Aceasta este desfăşurarea acţiunii, cu nuanţe de strategie, care a condus la obţinerea cadrului “Iminent”.