Ma gandesc in sinea mea din cand in
cand ca majoritatea celor din generatia mea sunt deja parinti. Pot spune ca a avea copii e cu siguranta cel
mai nobil si cel mai important scop al vietii pe acest pamant. Multi cunoscuti
mi-au marturisit, printre alte dialoguri, ca sunt siguri ca as fi un tata
excelent. Inca sper. Si zambesc imaginandu-mi. Si cand ne jucam cu imaginea
asta, majoritatea ma vad tata de fata. Cred ca ar fi febletea mea :) recunosc.
Apoi ma gandesc cu simt de
raspundere, ce as invata-o oare? Cum as ajuta-o sa invete? Ea nu trebuie sa
devina imaginea a ceea ce cred eu ca ar trebui sa fie, ci ea insasi. Cum as
ghida-o in descoperirea de sine si afirmarea eu-lui ei deplin?
As incerca sigur sa evit
stereotipul printesei Disney. Ea asteapta mereu salvarea din afara si ii face
responabili pe ceilalti de binele ei, doar pentru ca ea crede ca il merita prin
simpla existenta. Cred ca as invata-o sa faca diferenta intre valoarea umana
reala, cu plusuri si minusuri, si ego. Sa se pretuiasca prin ce devine prin
propriile forte, nu imaginar. Sa fie asadar constienta de ea insasi si de
posibilitatile infinite pe care le are in descoperirea lumii si ale ei ca
persoana.
As invata-o sa pretuiasca
pamantul, vietatile, copacii, animalele, insectele. Oamenii. As lua-o la
plimbare cat mai des si cat mai explorator. Asa cum bunicul meu a facut cu
mine. Imi place mult de fata mosului din povestile clasice. Ea are mereu grija,
e atenta, isi cunoaste nevoile reale. Instinctiv alege mereu bine si arata
compasiune si grija. In felul asta nu se simte niciodata singura si are mereu
un scop, dincolo de propria persoana. As invata-o ca a darui iti aduce
fericire. Ca a face ce simti cel mai bine iti aduce fericire. I-as vorbi des
despre ceea ce inseamna sa fii om bun.
As incuraja-o sa se joace cat
mai mult, sa descopere viata prin joc si privire curioasa, creativa. Sa isi
afle pasiuni. Sa isi doreasca sa fie cat mai buna in ceea ce face si sa faca cu
drag si daruire.
O femeie este definita de
capacitatea ei de a contine viata si de a da viata. E un dar magic, dincolo de
noi. As invata-o sa isi descopere sursa energiei si sa o foloseasca atent si
constienta de valoarea ei.
As incerca din rasputeri sa o
ajut sa aibe incredere in ea si in capacitatile ei.
As incuraja-o sa invete rabdarea
si blandetea. E poate cel mai dificil lucru, sa ai rabdare. Cu tine si cu
ceilalti. Rabdarea invatata te inalta peste tot si peste toate. Impulsul, lipsa
de atentie, de grija, devin in cele din urma distructive.
I-as povesti ca ii vor displacea
la ea exact acele lucruri care ii dau identitate, care o fac unica. Care o fac
speciala. As avea rabdare sa o ajut sa fie prietena cu ea insasi.
I-as spune ca nu exista buze
care nu mint, ochi care nu judeca si brate care aduc doar alinare. Ca sunt doar
vise. Dar ca e responsabila ca ea sa realizeze mereu ceea ce asteapta de la
ceilalti.
Sa nu minta, sa nu se minta, sa
nu judece si sa aline ea insasi acolo unde
e nevoie. Ca sursa fericirii nu e in afara ei si ca exista minciuna si
amagire la tot pasul. Ca exista suferinta pe care trebuie sa invete sa o
gestioneze fara sa deprinda ura. Din contra, sa invete ca nu exista oameni rai,
ci doar rani nevindecate.
Ca e imporant sa invete sa
recunoasca tentatiile si sa aleaga intelept. Intelepciunea vine doar prin esecuri
repetate si prin invatare. Sa se asculte atent si sa isi urmeze visele.
Sa isi aleaga cu atentie
prietenii si oamenii de aproape. Unii o vor folosi ca sursa de inspiratie si
energie, alteori va fi ea tentata sa o faca. Sa isi aleaga bine muzica, filmele,
cartile, mentorii.
Sa isi rezolve toate sechelele
legate de relatia cu parintii :) si cu partenerii inainte de a le pune in bratele oamenilor care nu au nicio
vina. Sa invete sa se asculte cu atentie si sa isi caute binele.
Sa fie cocheta, aici ar trebui
sa se mai ocupe si maica-sa :) Si de multe alte detalii care tin de feminitate si de secrete pe care eu nu le
voi dobandi o viata intreaga, oricat mi-as bate capul.
Imi mai vin o mie de idei, dar
cred ca as exagera, sunt constient de limitele rolului meu si nu vreau, in
niciun caz, sa fiu cicalitor :)