duminică, 9 august 2015

Expeditie in Laponia - partea #II


Prima parte a jurnalului lapon pate fi accesata aici.

Traseul celorlalte zile pleaca din localitatea Utsjoki, baza curenta si trece prin Kongsfjord, Batsfjord, Sandfjord, Berlevag, Ifjord. Peisaje seducatoare se deschid in fata privirii, micul Fiat 500 Abarth se simte perfect la drum. Tonuri reci, temperaturi scazute si o lume in care solitudinea este singura care creeaza ecouri.


Plecam dimineata in echipa completa, de la cabana de vara a lui Niilo. 


Lena, autointitulata "the angry driver" il lasa pe Niilo sa conduca. In cele din urma, toate se aseaza bine la drum :).



Parasim peisajul relativ plat al vaii riului Tenojoki. Spre nord, muntii incep sa deseneze orizontul. 




Temperatura incepe sa scada, urmele de zapada aduc cu ele o mica bucurie vinovata, daca afara sunt sub 10 grade Celsius, in acelasi moment in Bucuresti erau peste 40.Se poate respira, aerul e tonic.



O patura de nori acopera trepatat cerul, pe masura ce ajungem pe malul marii Arctice. Intram In Kongsfjord. Absolut nimeni. Linistea e tulburata doar de cetele de pescarusi zgomotosi care parca au ceva personal cu tine, in glas. Mergem deja de ceva vreme, micul orasel aduce un popas binevenit. 







In orasul fara tipenie de om, gasim singurele prezente la barul ocal. Intram sa ne incalzim, o doamna zambitoare ne intampina cu clatite calde, parca stia ca vom ajunge. Deja am impresia ca sunt intr-un film. 



Continuam drumul spre Sandfjord. Peisajul este incantator, temperatura scade.









Deschiderea marii, linistea, luciul valurilor in retragere. Profit de moment si respir adanc. Gandurile se aseaza si ele mai bine in acest peisaj ireal pentru mine.





Oraselele de pescari sunt pustii. Cromatica e bogata, linistea suna ciudat. Pescarusii par singurii nostri insotitori, omniprezenti. Si la fel de aroganti, oriunde.


In Batsfjord, singurul magazin deschis. Nu e absolut nimeni imprejur. Pare o insula locuita, inauntru sigur gasim pe cineva.




Traseul zilei e mult diferit de cele precedente. Peisajele norvegiene de nord aduc cu sine stari de introspectie profunde. Drumul de intoarcere ne readuce pe valea Tenojoki. Undeva trecut de ora 1 noaptea, ziua permanenta ne joaca feste, nu se intuneca, noapte sau zi, e acelasi lucru. Fotografic vorbind, o bucurie.


In zilele urmatoare facem incursiuni pe valea Tenojoki, pentru a specula la maxim peisajul cursului riului, prezenta pescarilor si perspectivele vaste ale Laponiei.




Traseu spre Ifjord. Imi era deja dor de peisajul specific cu casute colorate, barci multicolore si acea relatie mare-munte cu arome racoroase, pastrand urme de zapada.




Pesti intinsi la uscat (au creat multe mirari si reactii privitorilor). 
Punctul ce mai inalt ofera o perspectiva vasta. La stanga vedem Finlanda, iar la dreapta, dincolo de riu, Norvegia.
Experienta explorarii lapone lasa in urma cateva mii de kilometru parcursi cu micul Fiat Abarth 500, experienta schimbarilor de clima, ale starilor interioare, peisaje majestuase si locuri greu de atins, in care te simti departe, la propriu.